La mijlocul lui Brumărel, vremea este destul de prietenoasă la orele amiezii, când soarele blând se arată încă jucăuș printre cei câțiva norișori răsfirați pe cer.
Frunzele copacilor și-au schimbat culoarea, dar stau încă bine agățate de ramuri. Din timp în timp, mai pleacă în dansul lor cu vântul și se aștern ușor peste pământ. Le-am auzit foșnind sub picioare și le-am simțit aroma amăruie când scotoceam după castane.
Le-am pictat mai apoi culorile, să ne rămână toamna în suflet și să ne amintim de ea atunci când copacii vor fi goi...
Până nu demult vedete ale parcurilor, castanele au devenit actorii principali pe scena grădiniței!
Și un personaj nelipsit din frunzele uscate...
Încărcată de semnificație, precum pomii fructiferi de roade, luna octombrie este o portiță prin care timpul se strecoară pe furiș de la toamnă la iarnă. Serile sunt din ce în ce mai lungi și reci, bruma și înghețul parcă ne dau târcoale, iar grădinile par supărate și goale.
Nici nu-i de mirare, ”voinicelul cu părul bălai”, pe numele lui Brumărel, cum spune legenda, a venit călare de peste mări și țări și a furat parfumul florilor, lăsând în schimb bogăția pământului...
Nici nu-i de mirare, ”voinicelul cu părul bălai”, pe numele lui Brumărel, cum spune legenda, a venit călare de peste mări și țări și a furat parfumul florilor, lăsând în schimb bogăția pământului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu